Subiect

Crezuri de bază

Reprezentanţii Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă sunt adesea întrebaţi dacă Biserica devine din ce în ce mai „acceptată” de către ceilalţi oameni.

Dacă termenul „acceptată” înseamnă că sfinţii din zilele din urmă sunt priviţi din ce în ce mai mult ca o parte a societăţii care-şi aduce contribuţia, o parte relevantă şi importantă – în mod special în Statele Unite, unde sunt acum peste şase milioane de membri – atunci, desigur, răspunsul este „da”. Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă, întemeiată în statul New York în anul 1830 cu doar şase membri, este în prezent, conform sondajelor independente, a patra biserică din Statele Unite ca mărime.

Este firesc ca membrii ei să facă parte din fiecare nivel social – în afaceri şi agricultură, în educaţie şi ştiinţe, în partide politice şi în guvern, în industria divertismentului şi în media de ştiri. De fapt, este mult mai probabil ca oamenii să fie mai familiarizaţi în mod individual cu sfinţii din zilele din urmă în calitate de prieteni, vecini şi colegi de muncă decât sunt cu Biserica în sine sau cu învăţăturile ei. Acest lucru este valabil, de asemenea, în multe alte ţări din afara Statelor Unite.

Dacă descrierea de a fi „acceptată” înseamnă că Biserica îşi pierde crezurile distincte care stau la baza mesajului ei, răspunsul este altul. Deşi respectă punctele de vedere diferite ale celorlalţi oameni religioşi, conducătorii Bisericii doresc să fie clari în ceea ce priveşte crezurile care ajută la definirea sfinţilor din zilele din urmă.

Urmează câteva dintre cele mai importante diferenţe de credinţă şi practici dintre Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă şi celelalte biserici creştine.

Restaurarea

Deoarece sfinţii din zilele din urmă cred că autoritatea apostolică divină a fost pierdută de pe pământ după moartea apostolilor din vechime, a fost necesară restaurarea acelei autorităţi. Membrii Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă cred că restaurarea a început la începutul anilor 1800 cu revelaţiile date tânărului Joseph Smith.

Treimea

Printre cele mai importante diferenţe faţă de celelalte biserici creştine sunt cele legate de natura lui Dumnezeu, a lui Isus Hristos şi a Duhului Sfânt. Împreună, Ei formează ceea ce este deseori numit Sfânta Treime de către multe biserici şi Dumnezeirea de către sfinţii din zilele din urmă.

Profeţi moderni, revelaţie continuă şi scripturi noi

Sfinţii din zilele din urmă cred că Dumnezeu continuă să vorbească omenirii, că El a chemat noi apostoli şi profeţi şi că revelaţia este dată astăzi la fel cum a fost în vechime. Mai mult, multe dintre aceste revelaţii au format, în mod oficial, volume noi de scripturi. Acestea cuprind: Cartea lui Mormon: un alt testament al lui Isus Hristos; Doctrină şi legăminte, o colecţie de revelaţii date lui Joseph Smith şi următorilor preşedinţi ai Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă; şi Perla de mare preţ, care conţine scrierile lui Moise şi ale lui Avraam, precum şi scrierile moderne ale lui Joseph Smith.

Planul salvării

Teologia sfinţilor din zilele din urmă acceptă ceea ce mormonii numesc „ planul salvării”. Acesta acoperă starea premuritoare a întregii omeniri, motivele pentru care Dumnezeu a creat lumea, natura şi scopul vieţii noastre aici pe pământ şi viitorul care ne aşteaptă în viaţa următoare.

Templele şi scopul lor

Scopul primar al lucrării din templu este de a „pecetlui” sau uni familiile împreună, cu credinţa că acele relaţii de familie continuă după moarte. Aceleaşi rânduieli care se înfăptuiesc în templu pot fi făcute şi pentru cei care au murit. În celelalte biserici creştine, nu există nimic asemănător practicilor din templu.

Programul misionar

Există o diferenţă în practică mai mult decât în crezul doctrinal având în vedere că multe biserici creştine trimit misionari să predice Evanghelia. Totuşi, programul misionar al Bisericii este diferit şi uşor de recunoscut datorită numărului mare de misionari şi al modului în care aceştia sunt distribuiţi, datorită duratei şi diversităţii slujirii lor şi datorită aspectului lor exterior şi modului de a predica Evanghelia restaurată.

Slujirea neremunerată

Biserica lui Isus Hristos nu are cler de profesie, plătit la nivel de congregaţie. Chiar şi la cele mai înalte niveluri ale Bisericii, conducătorii care sunt chemaţi să slujească în calitate de apostoli cu timp deplin renunţă la multele lor locuri de muncă plătite pentru a putea sluji în această chemare pe viaţă ca „martori speciali ai lui Isus Hristos” şi pentru a putea supraveghea Biserica în întreaga lume.

Practicile privind sănătatea

Abţinerea de la consumul de alcool de către membrii unei religii nu este caracteristică doar sfinţilor din zilele din urmă. Totuşi, în rândul sfinţilor din zilele din urmă abţinerea de la consumul de alcool este totală, cum este de altfel şi în cazul tutunului, ceaiului negru şi cafelei.

Style Guide Note:When reporting about The Church of Jesus Christ of Latter-day Saints, please use the complete name of the Church in the first reference. For more information on the use of the name of the Church, go to our online Îndrumări cu privire la stilul de scris.

Descarcă poze »